vineri, 6 aprilie 2012

Despre sărbătoarea Floriilor

Duminica 8 Apriile sarbatorim  Floriile , ultima duminica dinaintea Pastelui. Ea serbeaza sfarsitul postului  si reinvierea naturii.

De Florii, oamenii merg la biserica pentru a sfinti crengute de salcie pe care le pun la geamuri, la usi sau la porti. In unele parti ale tarii, locuitorii de la sate se incing cu ramurile de salcie peste mijloc. Credinta spune ca acest ritual ii apara de boli si ii face mai robusti. De asemenea, apara casa de rele si o protejeaza de evenimente neplacute. In Duminica Floriilor, gospodinele merg la biserica si curata mormintele stramosilor, agatand de cruci ramurele de salcie.

Tot de Florii, se agata intr-un pom inflorit snurul de martisor, si alaturi de snurul de martisor se agata haine si zestrea fetelor de maritat. Fiind o sarbatoare care marcheaza reinvierea naturii, sensul ei este atribuit si elementelor din viata cotidiana. In unele zone, fetele pun in noaptea de Florii busuioc sub perna, spre a deveni mai frumoase si mai sanatoase, mai dorite de carte flacai, pentru a se putea marita in acel an. In Muntenia, oamenii nu se spala pe cap deoarece exista crezul ca daca faci asta in Duminica Floriilor, in care toti pomii infloresc, vei albi precum coroanele albe ale copacilor.

Din punct de vedere religios, Floriile marcheaza Intrarea in Ierusalim a Mantuitorului. In aceasta zi este dezlegarea la peste.

O alta credinta specifica Duminicii Floriilor, spune ca asa cum este vremea in ziua de Florii, asa va fi si in ziua de Paste.

















Primavara de Vasile Alecsandri



 A trecut iarna geroasa,
Campul iata-l inverzit,
Randunica cea voioasa
La noi iarasi a venit.

Dintr-o creanga -n alta zboara
Sturzul galben aurit,
Salutare , primavara,
Timp frumos, bine-ai venit!

Turturelele se-ngana,
Mii de fluturi vezi zburand
Si pe harnica albina
Din flori miere adunand.

Canta cucu-n dumbravioara
Pe copacul inflorit,
Salutare, primavara,
Timp frumos, bine-ai venit!

miercuri, 29 februarie 2012








Mărţişoare, cu drag!

 

 Calendarul ne zâmbeşte:
Unu martie soseşte 

Cu trei saci de mărţişoare
Să primească fiecare.
Umplu şi eu trei desagi
Pentru cele ce-mi sunt dragi !

 

 

 

 Dintre frunze ruginite
 Dintre frunze ruginite
 De viscole răvăşite, 
Scuturând din clopoţel 
S-a ivit un ghiocel.
Curios în jur priveşte
Şi nu ştie de greşeşte:
Nu e iarbă, nu sunt flori
Şi de frig îl trec fiori .
- Nu cumva m-am cam grăbit
Şi-n iarnă am nimerit?
Ia s-o sperii eu niţel,
Că mi-s tare voinicel :
- Ce mai stai iarnă geroasă?
Ia mai du-te tu acasă!
Mergi la Pol unde ţi-e locul,